
Într-un spital de psihiatrie de la marginea oraș ului, George sta nemiș cat în Salonul 3, privind o lume care nu-i mai aparț ine. Nu este nebun. Este doar un om care a pierdut totul familia, locul, sensul de sine. Sistemul îl ț ine acolo pentru ca e mai uș or decât sa-l elibereze.
Asistenta Mihaela este singura care îl vede. Nu ca pe un pacient, ci ca pe un om ratacit. Când este în sfârș it externat, începe sa o urmareasca nu cu vorbe, ci cu tacere. O aș teapta la cafenea. Sta în faț a spitalului. Îi lasa un manuscris scris în orele de liniș te: Umbre care nu cer lumina.
Ceea ce începe ca o recunoaș tere fragila devine încet ceva ce niciunul dintre ei nu poate numi. Între coridoarele reci ale spitalului, micul apartament în care trecutul înca traieș te ș i zapada care acopera oraș ul, George încearca sa devina altcineva. Îș i schimba numele. Învaț a sa ramâna. Întâlneș te un batrân care îi arata ca tacerea poate fi o forma de prezenț a.
Dar unele pierderi nu pot fi fugite. Când focul ia singurul sanctuar pe care l-a gasit, iar femeia care l-a iubit odinioara reapare din cenuș a trecutului lor comun, zapada nu mai este doar iarna. Devine deopotriva refugiu ș i mormânt.
Aripi în Zapada este un roman auster ș i bântuitor despre preț ul de a fi vazut, greutatea tacerii ș i aripile fragile pe care un om încearca sa le lase în zapada înainte ca noaptea sa se închida peste el.
Adrian Conerth scrie cu precizia cuiva care ș tie ca cele mai adânci rani nu sunt cele care urla, ci cele care aș teapta.
Es wurden noch keine Bewertungen abgegeben. Schreiben Sie die erste Bewertung zu "Aripi în zapada" und helfen Sie damit anderen bei der Kaufentscheidung.