Plumb

"Lui Bacovia îi repugnau teoriile. Probabil ca le percepea ca pe ni te surse de falsificare. Numai inspiräia genuina, senzoriala o sim ea ca pe o garan ie de autenticitate. El se credea un «senzitiv», ca în proza sa cunoscuta, nu un intelectual. Se vedea pe sine, probabil, în situäia de artist sincer i spontan, în priza directa cu senzäiile care îi talmaceau lumea, evitând complicäiile i artificiile.

Simbolismul bacovian lasa câteva üi deschise spre esteticile ce vor irupe dupa el, când poemul va deveni prisma metaforica prin intermediul careia poetul î i cauta locul sau în lume, dar i lumea încearca sa se faca acceptata de poet. Permisivitatea poeziei bacoviene, for a ei ascunsa, capacitatea ei de a se primeni postum, intersectând direc ii pe care, în aparen a, nu le con inea, explica viabilitatea acestei opere de o paradoxala umilin a. Probabil ca are dreptate Borges când spune: «timpul care darâma palatele îmbogäe te versurile»!" - Dinu Flamând