Viaa la ara. Tanase Scatiu. În razboi

i totu i, unei atari caracterizari strict estetice poate ca n-ar trebui decât sa-i adaugam o notäie simpla, elementara: în universul vie ii noastre cotidiene, cel în esat de valori pestri e, în care spiritul exhibi ionist al noilor Scatii a devenit o adevarata institu ie - el fiind tot mitocanesc, agresiv i invaziv ca i acum un veac - tot ceea ce ne ramâne este sa ne autocontemplam, distan ându-ne i decantând în tot tumultul haotic ceea ce are valoare morala perena i sens în longue durée, cum ar spune Fernand Braudel. Poate ca äa ceva a intuit Duiliu Zamfirescu înca de atunci, iar ca scriitor s-a sim it dator sa lase generäiilor viitoare Ciclul Comane tenilor, iar ca om sa fie, întotdeauna, politicos. Or, se tie ca virtutea polite ii a "locuit" firesc în cele doua stiluri i moduri de viäa atât de apreciate de autor: aristocräia i aranimea. Doua clase sociale care au disparut din istorie, tot äa cum trasaturile morale i estetice asociate lor în mod privilegiat par a fi estompate în contemporanitate: statornicia, noble ea caracterului, generozitatea, rabdarea, blânde ea, serenitatea i sim ul onoarei. Eclipse i absen e despre care nu se poate sa nu meditam recitindu-l pe Duiliu Zamfirescu.