Iubii-va pe tunuri

Prin acest volum de excep ie, Iubi i-va pe tunuri (1981), Adrian Paunescu umple un mare gol în poezia de azi pornita spre un discurs textualizat sau textisten ializat (cu un termen impus în postmodernism), sofisticat i ludizat: lirica de dragoste. În umbra tiranica a intelectualizarii, aceasta a devenit o adevarata rara avis, un bibelou de por elan printre gramezile de jucarii tehnicizate. [. . .]

Datoram, prin urmare, lui Adrian Paunescu un act recuperator: el repune în drepturi sentimentul i, împreuna cu acesta, poeticul pur de care vorbea Mikel Dufrenne. Sarbatoarea intelectului râvnita de Paul Valéry redevine, în Iubi i-va pe tunuri, sarbatoare a trairii afective.