Poezii i proza

"Cel mai vechi dintre calatorii romantici, Grigore Alexandrescu, în paginile consacrate vizitei sale la mânastirile oltene ti (1842), ne ofera. . . destul de püin. Impresiile sale privesc mai degraba tradi iile istorice ale locurilor pe care le viziteaza sau unele particularitäi ale orânduirii lor actuale. Cadrul natural este abia indicat. Când ajunge la Cozia, o simpla însemnare topografica îi este de ajuns. . . În fäa Mânastirii Dintr-un Lemn descrierea este ceva mai bogata, dar fara elemente sensibile propriu-zise. Autorul descrie o configuräie, nu un peisagiu. . . Pe tera de la Polovraci îl impresioneaza mai mult, dar spiritul de observäie ramâne, chiar în fäa acestui spectacol, inferior fanteziei constructive, careia i se pare a vedea, în grupul stalactitelor, siluete de copii sau de fantasmagorice fiin e combinate din oameni i fiare, daca nu simple chipuri salbatice "ca doi tâlhari, care, cu armele gata, äteapta sa atace un trecator". Abia, ultima pagina a Memorialului jertfe te esteticii timpului, zugravind un motiv tipic-rasarirea lunii deasupra unei paduri. . . Pagina merita a fi re inuta. Este acea prin care natura, ca obiect al descrierii literare, intra în operele prozatorilor români, sub forma magiei lunare. Scriitorul în elege ce poate fi dulceag sau conven ional în zugravirea stralucirii neîntinate a lunii i de aceea întrege te tabloul sau din contraste punând alaturi de lumina selenara, raspândita pe ziduri, pe stânci i poteci, masa întunecata a padurii ramase în umbra. Rasarirea lunii la Tismana ramâne oricum o excep ie în paginile de proza ale lui Grigore Alexandrescu."

Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, Chi inau, Casa de editura Litera, 1997, p. 69-70.